mercoledì 30 marzo 2016

HARTUIREA IN CODUL PENAL ROMAN SI ITALIAN

Hartuirea este fapta prin care se urmareste, in mod repetat, inducerea de stari de anxietate si teama, prin acte persecutorii si de molestare,care pot fi: 
  • supravegherea sa sau a locuintei sale, a locului sau de munca ori alte locuri frecventate de victima sau/ si 
  • prin efectuarea de apeluri telefonice sau de comunicari prin alte mijloace de comunicare la distanta (ex. mailuri, mesaje telefonice).

Infractiunea in codul penal roman a fost introdusa in anul 2014, anterior existand doar infractiunea de hartuire sexuala. Fapta este fi pedepsita cu amenda si inchisoare pana la maxim 6 luni. Pentru demararea actiunii penale este necesara plangerea prealabila a victimei, in afara de cazurile cand actiunea este demarata din oficiu (cazul in care victima este minora).

In codul penal italian, infractiunea de hartuire este prevazuta in dispozitiile art.660 si consta in fapta celui care provoaca victimei o stare de tulburare si neliniste, prin apeluri telefonice, prin comportamentul propriu sau prin orice alta modalitate. O persoana poate fi hartuita prin emailuri, mesajele, apeluri, prin orice forma de control la care este supusa de catre hartuitor. Consecinta este ca, prin insistenta si repetarea acestor actiuni, victima sufera un dezechilibru emotional si psihic. 

Daca aceste mesaje contin amenintari sau santaj, fapta este mult mai grav pedepsita.

Considerata mult mai grava si pedepsita mai sever, infractiunea de stalking (art. 612 bis cod penal it.), nu este reglementata in Romania, ci doar in Italia, SUA. 

Fapta este considerata mult mai grava deoarece comportamentul persecutoriu al hartuitorului ( actele de molestare, de amenintare, injuriile) nu numai ca se repeta, dar acestea se si prelungesc pe o perioada lunga de timp. 

Infractiunea este pedepsita cu inchisoare de pana la 4 ani, dar si mai mult, daca faptele nu sunt mai grave.

In jurisprudenta italiana sunt ilustrate cazuri cand stalkerul este pedepsit mai grav, si anume, atunci cand acesta este fostul sot/fosta sotie ori alta persoana de care victima a fost legata afectiv.
Pedeapsa de pana la 6 ani inchisoare este prevazuta de legea it. si pentru cazurile in care victima este o femeie insarcinata, o persoana cu handicap, sau fapta (de amenintare, injurie sau vatamare) a fost savarsita prin folosirea unei arme ori de catre o persoana mascata.
Dupa cum se observa, stalkingul este o infractiune complexa si savarasita in forma continua si continuata.

Apelati aceste numere atunci cand va simtiti in pericol (numere nationale in Italia):


522: apel gratuit, activ non-stop, 365 de zile pe an, multilingv, oferă servicii sprijin psihologic, consultanta legală, gazduire, dreptul la anonimat este garantat


118: Pronto Soccorso sau primul ajutor medical

numar unic international pentru urgente
112: Poliţia.


giovedì 12 novembre 2015

VIOLENȚA DOMESTICA


Potrivit Organizatiei Mondiale pentru Sanatate, violenta domestica priveste abuzul in orice forma: psihologic, fizic, sexual si comportamentul coercitiv, tratamentul degradant exercitat pentru a controla emotional o persoana, parte al aceluiasi nucleu familiar. 

Consecintele supunerii unui astfel de comportament violent sunt grave, nu numai din punct de vedere al suferintei fizice, dar si pentru psihicul femeii sau copilului, care vor suferi de: stres post-traumatic, sentiment de vinovatie, anxietate, nivel scazut de stima de sine.

Victima violentei domestice continuate pe o perioada lunga de timp ajunge sa confunde comportamentul coercitiv cu cel de afectiune si astfel sa suporte situatiile violente, sa pastreze secretul acestora si in final sa se izoleze.

In acest articol voi raspunde la urmatoarele intrebari:
   Care sunt infractiunile care intra in categoria "violenta domestica"?
   Care sunt drepturile victimelor violentei domestice?
   Care sunt sanctiunile prevazute de lege pentru violenta domestica?

Sunt infractiuni de violenta domestica urmatoarele:

1. Accesul abuziv in sistemul informatic, respectiv violarea secretului corespondentei, asa cum prevede codul penal italian la art. 616, p.1 c.p. si art. 615 p.3 c.p., si codul penal roman la art. 195, consta in deschiderea fara permisiunea proprietarului (in acest caz sot/sotie) a corespondentei personale. 
Prin corespondenta se intelege nu numai posta, dar si emailul, orice mesaje sau profilul facebook, skype, messanger s.a. Accesul ramane ilegitim chiar si atunci cand parola a fost memorata in sistemul informatic.

In incercarea nervoasa de a demonstra infidelitatea conjugala, multi soti se prezinta la avocat / parchet / tribunal cu corespondenta sotiei care scoate la iveala intr-adevar neloialitatea, tradare, amantlicul. 
Din aceasta incercare, sotul victima devine inculpat si pasibil de pedeapsa cu inchisoarea si amenda, plus eventuale despagubiri, intrucat au ignorat dispozitiile codului penal care sanctioneaza violarea secretului corespondentei.

Recomand sa apelati la un avocat care intr-adevar stie sa va apere si care cunoaste si dispozitiile art. 210 din codul de proc. civ. it., conform carora se poate obtine un ordin de vizualizarea a corespondentei.
Violarea secretului corespondentei intra atat sub incidenta dreptului la viata privata, cat si in sfera dreptului la viata familiala, fiind prevazut si de art. 8 in Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

2. Nerespectarea obligatiilor de acordare a asistentei familiale, prevazuta de art. 520 cod penal it., in codul penal roman se regaseste la art. 378 sub denumirea de "Abandonul de familie". Aceasta infractiune se pedepseste cu inchisoarea si consta in neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazute de lege.

3. Abuzul si maltratarea copiilor in familie, art 572 cod penal it.. Exemple: palmuirea pentru a educa copilul sau expunerea acestuia (direct, cand este prezent sau indirect, cand a realizat ulterior actele de violenta aplicate mamei) la violentele verbale, fizice aplicate mamei este maltratament aplicat copilului.

4. Loviri si alte violente, art. 573 cod penal it, si respectiv art. art.199 cod penal ro. 

5. Leziuni, art. 574 cod penal it., respectiv vatamarea corporala - 194 cod penal ro.

6. Jignirea, art. 594 

7. Defaimarea, art. 595

8. Sechestrarea de persoane, art. 605 cod penal

9.  Violenta sexualaart. 609 bis cod penal it.

10.Violenta privata, art. 610 cod penal italian

11.Amenintarea.


12.Stalking, infractiunea introdusa in codul penal italian prin adoptarea legii n. 38 del 2009, prevazuta in dispozitiile art. 612 bis c.p.it.. Consta in acte violente persecutorii aplicate victimei chiar si dupa ce s-a pronuntat desfacerea casatoriei sau a existat o separatie / despartire.

13. Instalarea de mijloace pentru interceptarea si/ impiedicarea convorbirilor telefonice si a conversatiilor telegrafice, art. 617 c.p. it.

14. Molestia, art. 660 c.p. it.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, cu exceptia cazului cand este vorba de minori, cand actiunea se pune in miscare din oficiu.

In aceste cazuri se aplica de asemenea masura de interzicere a persoanei violente de a se apropia de victima.
O alta masura ce se poate dispune este interdictia a locui la acelasi domiciliu conjugal cu familia maltratata.


De asemenea, parintele care a aplicat rele tratamente copilului minor poate fi decazut din exercitarea drepturilor parintesti, nu poate fi scuzat oricum de obligatia de intretinere a familiei.
Nu in ultimul rand, victimele violentei domestice trebuie sa stie ca au drept la demnitate.

lunedì 13 aprile 2015

ACTELE PERSECUTORII STALKING

Cunoscuta in Italia, Marea Britanie, Australia, Canada, Noua Zeelanda si SUA  -  sub denumirea de stalking, 
comportamentul persecutoriu inseamna hartuire sau molestare, in mod repetat, 
prin care se creeaza victimei stari de teama, anxietate si stres. 

Conduita persecutorului /stalkerului este invaziva, de control, amenintatoare, interfereaza cu viata privata a victimei, ameninta familia acesteia, astfel incat victima se simte in pericol, nu numai integritatea sa, dar si siguranta unei persoane apropiate (rude sau prieten apropiat) poate fi amenintata.   

Infractiunea de stalking este condamnata de doua ori mai sever, in doua situatii:
1.atunci cand vinovatul este un sot/fost sot, concubin, iubit sau orice persoana cu care victima a avut o relatie afectiva 
2.atunci cand mijlocul de persecutare este unul telematic sau informatic.


Alte circumstante agravante sunt atunci cand fapta este comisa: cu o arma, asupra femeilor insarcinate, asupra persoanelor cu dizabilitati sau minorilor ori in prezenta minorilor.

Pedeapsa in aceste cazuri este de maxim 12 ani de inchisoare, ( art. 612 bis cod penal italian).

Specialistii au identificat mai multe tipuri de stalkeri:
-razbunatorul
-fustratul, cel care cauta/cere afectiune si respinge ori interpreteaza in favoarea sa refuzul
-curtezanul incompetent, cel care devin agresiv prin metodele sale de curtare
-respinsul, care nu poate accepta sfarsitul unei relatii
-pradatorul, cel care agreseaza in scopul intretinerii de relatii sexuale.
(Mullen, P.E., Pathé, M., Purcell, R. (2000). Stalkers and their Victims. Cambridge University Press.)

Actiunea penala se demareaza doar prin depunerea plangerii prealabile de catre victima.
Victima nu poate retrage denuntul, decat in fata autoritatilor judecatoresti.
In anumite cazuri, in faza investigatilor preliminare, suspectului ii este retras permisul de conducere sau asupra lui pot fi dispuse masuri de urmarire sau de interceptari telefonice
(bratara electronica).

Termenul de depunere a denuntului de stalking este de 6 luni de la ultimul act de agresiune.

In legislatia romana, Noul Cod Penal prevede doar infractiunea de hartuire: "fapta celui care, in mod repetat, urmareste, fara drept sau fara un interes legitim, o persoana ori ii supravegheaza locuinta, locul de munca sau alte locuri frecventate de catre aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere" (art. 208).
Infractiunea este sanctionata cu inchisoarea pana la 6 luni si amenda.

Infractiunea de stalking nu este inca reglementata in Romania.Aceasta este o infractiune complexa (deoarece fac obiectul acestei infractiuni faptele de: amenintare, injurie, lovire, hartuire, violare de domiciliu etc) si de tip continua; foarte sever pedepsita in alte state.

Referitor la DESPAGUBIRILE  pentru daunele patrimonale si nepatrimoniale: morale, psihice, existentiale provocate de stalker, optim ar fi ca cererea pentru acordarea despagubirilor sa fie introdusa separat de procesul penal, deoarece in acest fel, victima va putea fi despagubita chiar inainte de incheierea procesului penal.

Nu este nevoie ca victima sa fie supusa unui control psihologic, judecatorul valutand in baza marturiei acesteia si a martorilor. 
Evaluarea are la baza prejudiciul moral si cel psihic provocat victimei si gradul de compromitere a dimensiunii existentiale a acesteia. 
Recent, s-a stabilit ca exista o scaleta de masurare a prejudiciului psiho-afectiv suferit de victima infractiunii de stalking, si anume: “Traumatic Costellation of Stalking” .(The Impact of event scale” I.E.S. di Horowitz, Wilner e Alvarez, 1979 )



Exemplificari:

-Despagubiri in valoare de 10.000E au fost dispuse in favoarea unei victime, al carui stalker era fostul-logodnic ( Tribunalul Milano, sectia IV penal, sentina din data de 9 iulie 2010, nr. 8186).
-2.400E pentru fiecare zi in care victima a fost persecutata. (Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, sentina nr. 273 din anul 2007). 



-Despagubire de 5.000Euro dispuse in favoarea victimei, ce se considerata persecutata de actele fostului iubit care ii trimitea flori sau ii repara masina fara permisiunea ei ( Tribunalul Torino, hotararea nr. 18559/2016).

mercoledì 11 febbraio 2015

DEMNITATE. DAUNE MORALE



Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale, inclusiv românii, care în Italia cel puţin par a fi uitat că au dreptul la demnitate. Nu se (mai) comportă demn, prin urmare nici ei nu sunt trataţi cu demnitate!

Ce înseamnă A FI DEMN?
Dacă ne uităm în DEX vom găsi (mai importante) 2 definiţii: vrednic de respect şi a avea autoritate morală.
Această înseamnă că o persoană demnă este o persoană cu o bună onoare şi reputaţie.

Onoarea este ceea ce transmite persoana prin comportament, cuvânt şi moralitate.
Reputaţia este părerea publică, favorabilă sau nefavorabilă despre cineva. Uneori sunt considerate sinonime.

O persoană demnă nu va permite să fie umilită şi nici nu va umili.

Dreptul la demnitate este prevăzut în mai multe normative:
1. Constituţia României garantează dreptul la demnitate prin art. 1 alin. 3, precum şi prin art. 30 alin.6.
2. Codul Civil român în cel de-al doilea capitol intitulat "Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente" tratează şi dreptul la demnitate.

Normativa stabileşte că 
este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, 
fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor legii.

În ce fel consimţim sa ne fie lezate onoarea şi reputaţia?
În primul rând prin pasivitate!

Pentru că neopunandu-ne unei atitudini înjositoare, indirect ne dăm acordul la un tratament înjositor. Şi atunci nu merităm scuze, nici despăgubiri, nici să fim pe viitor trataţi mai bine!

3. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede la primul articol că demnitatea umană este inviolabilă. Această trebuie respectată şi protejată.
4. Codul Penal prevede că insulta (nerespectarea onoarei) şi calomnia (nerespectarea reputaţiei) sunt sancţionate penal.

Insulta constă în atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, ori atribuirea unei persoane a unui defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate (art. 205 cod penal).
ex. este o insultă să numeşti în privat hoţul hoţ!

Calomnia constă în afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public”.
ex. este o calomnie să numeşti în public hoţul hoţ!

Tipuri de demnitate ( în România, în Italia sau oriunde):

1. demnitatea umană există, însă în societatea românească valoarea acestui drept absolut şi indiscutabil se diminuează o dată cu problemele economice şi politice ale statului român.
În România se confundă dreptul la demnitate cu poziţia socială. Românul încă merge cu sacoşa plină la doctor, condiţiile din spitalele publice sunt mizere (românul se îmbolnăveşte mai rău pe patul spitalului), pe străzile româneşti avem câini fără stăpân şi nebuni fără certificat; toate semne de îngrădire a libertăţii şi de degradare a demnităţii umane.
Această "monotonie" a indus românului ideea că demnitatea este ceva nesemnificativ.
Ajunşi în ţări "mai civilizate", românii devin grandomani, persiflatori, şmecheri. Brusc îşi schimbă ideea şi despre demnitate deoarece descoperă ce frumos e să fie trataţi demn, dar (surpriză!) ei nu ştiu să se comporte la rândul lor demn şi nici să trateze pe alţii respectuos, onest.

A fi demn inseamnă nu numai că 
nu esti obligat să accepti ceea ce nu te onorează, 
dar inseamnă şi 
să denunţi autorităţilor încălcarea drepturilor tale, 
uneori inseamnă şi să fii despăgubit.

2. demnitatea în muncă, situaţia presupune ca în timpul desfăşurării activităţii de lucru să nu fim supuşi în mod repetat la ofense, insule, critici nejustificate şi nici la schimbarea sarcinilor în detrimentul angajatului sau la pedepsire nejustificată. Această înseamnă discriminare de orice natură, hărţuire.
În situaţia în care Tribunalul admite acţiunea, angajatul va avea dreptul la despăgubiri.
În cauzele de dreptul muncii, obligaţia de a aduce probe revine angajatorului, chiar dacă angajatul a demarat acţiunea.

3. demnitate în presă. Nici ziariştii nu au dreptul să depăşească caracterul informativ al articolelor lor, expunând o persoană, fie ea şi publică, unor critici ofensive sau observaţiilor umilitoare. Ziarul respectiv va fi obligat la înlăturarea articolului (dacă este on-line) sau la prezentarea de scuze publice eventual (dacă este o editie tipărită) şi la despăgubiri morale.

4.demnitatea imigrantului. Păşind pe un teritoriu străin, cu siguranţă oricine se simte stânjenit de necunoaşterea / cunoaşterea puţină a limbii, a culturii şi tradiţiilor, a comunităţii în general a ţării respective. În calitate de cetăţeni ai Uniunii Europene, românii din Italia trebuie să ştie că au dreptul la aceleaşi oportunităţi şi la acelaşi tratament ca şi italienii.

 Inclusiv avem dreptul la libera circulatie şi la gasirea unui loc de munca 
pe teritoriul oricarui alt stat.

A călători este un drept. A imigra este un drept.
A avea demnitate presupune a avea drepturi, dar şi obligaţia de respectare a legilor statului ospitant!

giovedì 6 novembre 2014

RECUPERAREA DREPTURILOR SALARIALE

Pasii in recuperarea drepturilor salariale:


1. Primul pas este sa redactati singur sau cu ajutorul unui avocat actul numit "diffida".
Prin acesta solicitati sa va fie platite drepturile salariale. 
Acest act este necesar sa fie trimis angajatorului in termen care sa nu depaseasca 3 ani de la data cand ati constatat incalcarea drepturilor salariale.
Actul de "diffida" trebuie sa contina: suma tuturor drepturilor salariale care trebuia sa le incasati (salarii, 13-lea salar, lichidarea) enumerati exact lunile care nu v-au fost platite.
Puteti cere ajutorul unui "consulente del lavoro" care sa va cuantifice cu exactitate suma tuturor drepturilor salariale ce trebuie sa le incasati si pe care angajatorul nu le-a onorat. 
Sfatul meu este sa cereti de la inceput ajutorul unui avocat specializat in dreptul muncii.

2. Medierea la Directia Generala a  Muncii - "Tentativo di conciliazione la Direzione Territoriale del Lavoro" .
Aici veti primi asistenta gratuita pentru medierea conflictului cu angajatorul dvs.
Acordul la care se ajunge intre parti este investit cu formula executorie.
Doar daca medierea nu ofera rezultatele dorite, veti cere asistenta unui inspector, care va verifica daca au fost respectate drepturile salariale.In general acesta va efectua vizite "surpriza"  la locul de munca si va controla daca toti lucratorii prezenti lucreaza cu carte de munca, daca au fost platite salariile etc
In cazul in care se constata neregularitati, Inspectorul poate aplica amenzi. Pentru angajator situatia se complica!

3. Ultimul pas este actiunea legala in Tribunal sau "ricorso".

Avocatul va redacta "il decreto ingiuntivo" si va inizia procedura pe cale legala, care este insa ultima la care trebuie sa apelati din cauza timilor lungi (cel putin 3 ani) si a costurilor  (din cauza cheltuielor de judecata, adica si a taxelor de achitat pentru inregistrarea actiunii in Tribunal).

martedì 14 ottobre 2014

CONCEDIEREA IN ITALIA - "IL LICENZIAMENTO"


Concedierea este o cauza de incetare a contractului de munca, dar si o sanctiune extrema a angajatorului pentru salariatul sau, de multe ori nedreapta, cel putin din perspectiva angajatului.

In cele ce urmeaza veti gasi informatii utile si complete, care va pot ajuta sa intelegeti mai bine cand si cum concedierea poate fi contestata.
 Recomandabil este sa apelati mereu la un avocat de incredere.

Pentru a fi VALABILA, decizia de concedierea trebuie sa cuprinda:
- motivatia concedierii
- normele contractuale sau legale incalcate de catre angajat
- termenul de preaviz.

Concedierea trebuie sa fie COMUNICATA in scris si direct angajatului.

Cunoasteti termenul in care sa contestati concedierea?
Termenul de preaviz este prevazut in contractul de munca, in general acesta este de 30 de zile.
Termenul de preaviz poate lipsi doar atunci cand motivul concedierii este grav.
Pentru celelalte cazuri, angajatorul care nu acorda termen de preaviz, va trebui sa plateasca cele 30 de zile (de preaviz obligatoriu) nelucrate.

De asemenea, zilele de preaviz sunt platite si atunci cand contractul de munca inceteaza din cauza ca angajatorul a decedat.

Lipsa oricarui element, mai sus precizat, din cuprinsul comunicarii de concediere poate determina nulitatea concedierii. Instanta de judecata este cea care evalueaza legitimitatea concedierii. In acest caz, salariatul chiar daca nu isi va relua locul de munca, va primi despagubiri de minim 2 - maxim 12 salarii. 

* Sa contestati concedierii este simplu.

Angajatul concediat care nu este de acord cu concedierea poate contesta in termen de 60 de zile de la primirea in scris a concedierii (in Italia) sau 30 de zile (in Romania).

 Contestarea concedierii poate fi facuta cu succes doar cu ajutorul avocatului specializat in dreptul muncii.

Puteti obtine reangajarea sau un acord cu angajatorul ori puteti primi despagubiri a caror valoare este de pana la 15 ori salariul, potrivit Legii it. n. 300 din anul 1970, privind statutul salariatilor.
Mai trebuie stiut ca:
-  in cauzele de dreptul muncii, onorariul avocatului este platit de partea care a pierdut 
-  intotdeauna angajatorul va trebui sa demonstreze primul ca acuzatiile ce ii sunt aduse sunt nefondate  (spre deosebire de dreptul civil unde reclamantul trebuie sa demonstreze acuzatia sa).
Mai aveti posibilitatea de a apela la un centru CAAF sau CGIL sau alte asociatii de sindacat care va pot oferi ajutorul ( uneori doar  cu conditia de a fi inscris in acel sindacat).

CAZURILE cand CONCEDIEREA ESTE INTERZISA! 
1. in perioada de concediu de maternitate / paternitate, concediu medical al salariatului,
2.in caz de casatorie, din momentul publicitatii in Primarie pana la 1 an de la incheierea casatoriei,
3. in perioada de graviditate si pana cand copilul  implineste 1 an ( in Italia), 2 ani (in Romania),
4. in caz de greva!

** ** **
CAZURI  DE CONCEDIERE LEGITIMA sau "GIUSTA CAUSA":

1.  DEFAIMARE INTRE COLEGI DE SERVICI
(hotarare  Cas. Civ. Lav. n. 16381 / 17 iulie 2014)

2. ANGAJATUL CARE ARE O CRIZA DE FURIE CONTRA UNUI ALT COLEG, aruncand cuvinte ofensive si obiecte contra celuilalt 
(hotararea nr. 18522 din data 2.09.2014)

3.  "PRELUNGIRE" A WEEKENDULUI CU ZILE LIBERE MEDICALE 
(hotarare Curtea Suprema  n. 18678 din data 4 .09. 2014)

4.ANGAJATUL CARE ABSENTEAZA DIN MOTIVE DE SANATATE DAR IN REALITATEA LUCREAZA PENTRU CONCURENTA.
(hotararea n. 15365 din data 04.07.2014)

5.  ANGAJATULCARE ARE UN COMPORTAMENT INDISCIPLINAT , chiar daca este vorba de un singur episod in 30 de ani (hotararea din 12806 din data de 06.06.2014) SAU CARE CONSUMA SUBSTANTE INTERZISE DE LEGE






martedì 22 luglio 2014

L’allontanamento dal territorio nazionale per esigenze di pubblica sicurezza



L’allontanamento dal territorio nazionale per esigenze di pubblica sicurezza
(D.Lgs 6 febbraio 2007, n.30, art. 20 limitazioni la diritto d’ingresso e soggiorno)
Il D.Lgs 6 febbraio 2007, n.30,  più volte modificato nel corso degli anni, attua la direttiva 2004/38/CE relativa al diritto dei cittadini dell’Unione  e dei loro familiari di circolare  e soggiornare liberamente nel territorio degli Stai membri.
Si prevede l’allontanamento dello straniero comunitario dal territorio nazionale nei seguenti casi:
  • per motivi di sicurezza dello Stato (competenza del Ministero dell’Interno)
  • per motivi imperativi di pubblica sicurezza (competenza del Ministero dell’Interno)
  • altri motivi di ordine pubblico o di pubblica sicurezza (competenza del Prefetto)
Lo stesso testo di legge definisce cosa debba intendersi per “motivi di sicurezza dello stato” e “motivi imperativi di pubblica sicurezza”.

A)In estrema sintesi, sono “motivi di sicurezza dello Stato” quelli che consentono di ricondurre l’interessato ad una delle categorie  previste dalla legge antiterrorismo n. 152/1975.

B)I “motivi di pubblica sicurezza” sono imperativi quando il cittadino dell’Unione o un suo familiare, qualunque sia la sua cittadinanza, abbia tenuto comportamenti  incompatibili con l’ordinaria convivenza o i precedenti condanne pronunciate da un Giudice italiano o straniero per gravi delitti in materia di criminalità organizzata.

C) gli “altri motivi di ordine pubblico e di pubblica sicurezzanon sono invece definiti dalla norma in esame, lasciano perciò ampia discrezionalità all’Autorità che adotta il provvedimento di allontanamento e sono perciò quelli che maggiormente possono, in astratto, giustificare degli abusi ai danni  del cittadino comunitario. 

La semplice esistenza di precedenti condanne, non è ritenuta sufficiente.


Il provvedimento di allontanamento è notificato all’interessato e riporta le modalità di impugnazione. 
Salvo casi in cui si stabilisce l’immediata esecuzione dell’allontanamento (quelli più gravi), si stabilisce per regola un termine per lasciare il territorio nazionale, che non può essere inferiore ad un mese dalla data della notifica, fatti salvi i casi di comprovata urgenza in cui questo termine è ridotto a 10 giorni. 

La durata del divieto di reingresso sul territorio nazionale, non può essere superiore a 10 anni per i motivi di sicurezza, a 5 anni negli altri casi.

Per motivi imperativi di pubblica sicurezza o perché colui si trattenga oltre il termine fissato, il provvedimento di allontanamento è immediatamente eseguito dal Questore.
( art. 13, comma 5-bis, del Testo unico delle disposizioni concernenti la disciplina dell’immigrazione e norme sulla condizione dello straniero, di cui al decreto legislativo 25 luglio 1998, n. 286.)

La legge poi, disciplina i casi e i modi in cui si può chiedere la revoca del divieto di reingresso e quali siano le conseguenze (penalmente sanzionate) per chi viola il divieto stesso.

Si può chiedere la revoca del divieto di reingresso dopo che, dall'esecuzione del provvedimento, sia decorsa almeno la metà della durata del divieto, e in ogni caso siano decorsi tre anni. 

Occorre dare la prova che sono mutate le circostanze che hanno determinato il provvedimento: per esempio la stabile attività lavorativa, lecite fonti di guadagno.

Il rientro nel territorio nazionale in violazione del divieto è considerato reato, punibile a seconda dei casi con una pena che va da uno a due anni oppure con la pena sostitutiva dell’allontanamento immediato, immediatamente esecutivo (cioè senza attendere la definitività della sentenza),  con divieto di reingresso da 5 a 10 anni.

La recidiva (reingresso di chi era già stato punito per avere violato il divieto) comporta l’applicazione di una pena fino a tre di reclusione, ma solo per chi aveva fruito in precedenza della pena sostitutiva.

In tutti questi casi si procede con rito direttissimo (artt.448ss. c.p.p.)